Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor

Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor este prăznuirea tuturor sfinţilor, deopotrivă văzuţi şi nevăzuţi. În anul 731 î.Hr., 1 noiembrie a fost stabilită ca zi de aducere aminte a sfinţilor bisericii care nu aveau o zi proprie. Data oficială de 1 noiembrie, recunoscută de către bisericile romano-catolică şi protestantă, a fost instituită de Papa Grigore al III-lea (731-741), când a târnosit o capelă pentru toţi martirii în Bazilica Sf. Petru din Roma şi a cerut o sărbătoare naţională. Biserica Ortodoxă Răsăriteană o celebrează în prima duminică după Rusalii. În multe culturi, Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor este urmată de Sărbătoarea Tuturor Sufletelor, sărbătoarea naţională închinată plângerii tuturor celor plecaţi în lumea de dincolo.

Elementul comun diferitelor culturii este acela că familiile se reunesc şi aşează flori la mormintele celor iubiţi. Întrucât sărbătoarea se desfăşoară într-un anotimp răcoros, cele mai populare flori sunt crizantemele – fie tăiate, fie la ghiveci.

Cum este sărbătorită în lume?

În Franţa, sărbătoarea poartă numele de Toussaint şi, în fiecare an, în jur de 25 de milioane de crizanteme în ghiveci sunt aşezate pe morminte cu ocazia zilei de 1 noiembrie. Cimitirele franceze se umplu astfel de culoare şi lumea sărbătoreşte în mod public.

În Anglia, familiile vizitează mormintele rudelor dispărute şi aduc buchete de flori pentru decorarea lor. În biserici, numele celor morţi pot fi amintite cu voce tare, la cerere, iar în unele regiuni ziua se poate încheia cu o scenetă sau cu o serie de cântece.

În Suedia, adesea domneşte frigul şi solul este acoperit cu zăpadă. Alegerea celor mai mulţi sunt borcanele cu iarbă neagră înflorită, o floare care rezistă bine la frigă. Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor nu mai este o sărbătoare oficială, dar mulţi oameni îşi iau liber şi fie vizitează cimitirele, fie petrec ziua în sânul familiei. La biserici se organizează slujbe sau concerte închinate momentului. În anii 1900, oamenii au început să pună lumânări aprinse pe mormintele celor plecaţi. Obiceiul a fost iniţiat de familiile înstărite de la oraş, dar, după al Doilea Război Mondial, s-a răspândit în toată ţara. Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor marchează prima zi de iarnă şi deschide în mod tradiţional sezonul de schi alpin.

În Polonia, Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor este ţinută pe 1 noiembrie şi este sărbătoare naţională. I se spune Wszystkich Świętych. Imediat după aceea vine Zaduszki, Sărbătoarea Tuturor Sufletelor. Această zi este respectată cu sfinţenie, fiind una extrem de aglomerată. Parcările cimitirelor sunt pline şi, pe aleile dimprejur, vânzătorii ambulanţi comercializează flori de toamnă şi lumânări.

Gărzi în uniformă sunt postate lângă mormintele militarilor. Crizantemele sunt florile preferate, de aceea fiind asociate cu ideea de moarte. Puzderia de lumânări aprinse în cimitire oferă la ceas de seară o privelişte copleşitoare. Rostul lor este de a ilumina calea către Dumnezeu.

Tradiţiile slovace seamănă mult cu cele poloneze. Slovacii se întorc acasă, deseori străbătând distanţe mari, pentru a fi alături de familia reunită şi pentru a vizita cimitirele în care se odihnesc strămoşii lor. Mormintele sunt acoperite de flori şi se aprind lumânări. Ziua este dedicată amintirii rudelor dispărute, meditaţiei asupra vieţii şi reîntregirii familiei în jurul mesei.

În mod similar altor culturi est-europene, Slovenia sărbătoreşte Ziua Tuturor Sfinţilor la nivel naţional, oficialităţile depunând coroane în cadrul unor ceremonii organizate în cimitire.

Spania sărbătoreşte vreme de trei zile: 31 octombrie, 1 noiembrie şi 2 noiembrie. Numele comun este de Sărbătoarea Morţilor. Tradiţia presupune organizarea de festivaluri şi parade, precum şi punerea în scenă a piesei Don Juan Tenorino. Pe înserat, oamenii se strâng în cimitire şi se roagă pentru sufletele celor dragi, depunând gălbenele şi alte ofrande la mormintele lor.

În Italia, Festa di Tutti i Santi este o sărbătoare deopotrivă religioasă şi laică, ţinută anual la 1 noiembrie. Sunt omagiaţi toţi sfinţii catolici, fiind o zi când familiile se reunesc şi se face schimb de daruri şi urări de bineţe. Dacă italienii poartă numele unui sfânt anume, aceasta se consideră a fi o zi specială şi pentru ei.

În Germania sărbătoarea este numită Allerheiligentag. În unele părţi ale ţării este o sărbătoare laică. O podoabă tradiţională depusă pe morminte este Newweling, o lumânare specială cu două fitiluri de culori diferite (roşu, alb, albastru, galben sau verde) înfăşurată în jurul unui con.

Tradiţia germană impune participarea la slujba de dimineaţă, când se ţin predici mobilizatoare, despre vieţile sfinţilor. După aceea, familiile reunite se adună în jurul mesei îmbelşugate şi ascultă dangătele clopotelor. Sufletele celor dispăruţi se spune că umblă printre cei vii, dangătul de clopot fiind semnalul prin care sufletele sunt eliberate de cele pământeşti. După masă, se desfăşoară o procesiune către cimitir, unde mormintele celor dragi sunt îngrijite cu devotament. Deseori, familiile aduc, pe lângă flori şi coroane de cetină, lumânări sau lampioane, pe care le depun pe morminte. Copiii primesc colacul tradiţional de Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, Strietzel, din partea naşilor lor. Acest colac frumos împletit este consumat, deseori, în timpul unei petreceri „Kaffee und Kuchen”, după-amiaza, la întoarcere de la vizita tradiţională la mormintele familiei.